Incepand cu acest articol vom incepe o serie de articole in care vom reproduce lucrarea “Regimul hidraulic al Dambovitei in legatura cu canalizarile orasului Bucuresti” scrisa de ing. Anastasie G. Vuzitas. Aceasta lucrare a fost sustinuta in cadrul unei conferinte ce a avut loc la “Societatea Politecnica” in data de 8 Martie 1936 in ciclul organizat la Institutul Roman de Energie (I.R.E.) si a fost publicata in lucrarea ‘’ASANAREA LACURILOR COLENTINEI‘’ – publicata la UZINELE COMUNALE BUCURESTI in 1936.
A) INTRODUCERE SI CONSIDERATIUNI GENERALE.
1. Cursurile de apa si asezarile omenesti.
Este un fapt constatat ca majoritatea asezarilor omenesti, sate sau orase, s’au stabilit aproape intotdeauna in vecinatatea unui curs de apa. Aceasta caracteristica nu apartine numai vremurilor vechi cand erau mai putine posibilitatile de a suplini lipsa unui curs de apa.
Aceasta necesara apropiere intre aglomeratiuni si apa o urmeaza si asezarile mai noui.
In afara de posibilitatea unui transport pe calea apei si a alimentarii cu apa pentru baut, pentru care mai exista si alte posibilitati cunoscute si de cei vechi, necesitatea de a avea aproape un curs de apa a pornit si dela cerintele higienice care au devenit din ce in ce mai pretentioase cu scurgerea vremei si cu progresul civilizatiei.
2. Folosinta la canalizari.
Un curs de apa strabatand sau trecand in vecinatatea unei aglomeratiuni, constituie un canal colector care in primul rand canalizeaza apele fluviale sau rezultate din topirea zapezilor.
Datorita pantei catre vadul principal pe care o au in genere malurile unui curs de apa, apele se scurg prin gravitatiune, prin canalizare naturala superficiala si in felul acesta inundatiile si stagnarile de ape nu au un caracter prea pronuntat.
Dela aceasta folosinta pe care a impus-o conditiile speciale si relieful solului, s’a trecut repede la celalalt rost al unui curs de apa : la captarea si canalizarea apelor rezultand din utilizarile casnice.
Apele menajere si apele murdare nasc odata cu viata aglomeratiunilor, iar aglomeratiunile se stabilesc totdeauna acolo unde gasesc intrunite o suma de conditiuni favorabile pentru viata. Dela inceput omul a cautat sa ajute natura, sa imbunatateasca conditiunile de viata si chiar sa creeze noui conditiuni favorabile. Orasului Bucuresti, primii locuitori i-au ales o asezare favorabila, din simt practic, din instinct, in orice caz nu din intamplare.
3. Raul Dambovita si orasul Bucuresti.
Raul Dambovita a constituit si constituie pentru Bucuresti si imprejurimi canalul principal de scurgere al apelor de ploaie, iar intreaga retea de canalizare subterana executata in urma este in legatura cu acest colector principal al apelor. Exploatarea si functionarea retelei de canalizare a orasului este deci in legatura cu regimul de scurgere al apelor pe raul Dambovita, ambele influetandu-se reciproc.
Pornind dela aceasta dependenta, mi-am propus sa arat cari au fost principiile avute in vedere la executarea lucrarilor pe raul Dambovita si la canalizari, care este regimul hidraulic al Dambovitei si cum s’a modificat acest regim in urma lucrarilor si situatiilor noui creiate si cari ar fi sugestiile de facut pentru ameliorarea in viitor a scurgerii apelor pe cursul Dambovitei, in legatura cu functionarea retelei de canalizare a orasului Bucuresti.
B) CONDITIUNI NATURALE ALE REGIUNEI BUCURESTI.
1. Caracteristice geografice, hidrografice si meteorice.
Din punct de vedere hidrografic, partea din nord a orasului se deosibeste de partea din sud. La nord este raul Colentina cu caracter mai mult stabil, in sirul de lacuri cu apa aproape statatoare. La sud este Dambovita cu caracter pronuntat de nestabilitate. Din continua mutare ce o suferea cursul Dambovitei in trecut, au nascut gradistele cari formau colturile pitoresti ale orasului vechi. Tot din nestabilitatea raului Dambovita a ramas lacul Cismigiu, lacul Parcului Carol, Valea Plangerei, toate resturi ale bratelor intortochiate de pe vremuri ale Dambovitei, parasite cu vremea sau gonite prin nouile amenajari.
Si din punct de vedere al reliefului, partea de nord a Bucurestiului se deosebeste de partea de sud. Dupa cum se vede in harta figurei 83 pe partea dreapta a Dambovitei relieful solului este mai neregulat, constituind un obstacol pentru scurgerea naturala a apelor. Pe partea stanga, relieful este mai regulat si prezinta o panta uniforma cazand catre rau, situatiune care favorizeaza scurgerea apelor.
Lunca Dambovitei este formata din aluviuni favorizand desvoltarea vegetatiei; o parte din apele meteorice este deci absorbita de teren.
Dupa datele oficiale, Bucurestiul primeste o cantitate de ploaie de circa 560 mm. pe an in mediu, iar clima este mai mult continentala. Temperatura medie vara este de 17 grade iar iarna de 5 grade. Diferenta intre temperatura maxima si minima poate atinge uneori cifre impresionante ; s’au inregistrat chiar si 70 grade.
2. Canalizarea naturala a apelor fluviale.
Apele de ploaie vin catre Dambovita prin canalizare naturala superficiala – direct in rau, sau indirect in afluentii sai. Cand spunem Dambovita se intelege tot bazinul tributar, cu afluentii sai, din care cel mai important este Colentina cu sirul de lacuri din Nordul Bucurestiului, catre care se indreapta o parte din apele ce cad in zona orasului.
Batranii s’au folosit la inceput numai de canalizarea naturala, canalizare ce a fost usurata prin pantele naturale catre vadul Dambovitei si vadul Colentinei.
Acest fapt explica motivul pentru care orasul vechi s’a desvoltat mai mult pe malul stang al Dambovitei decat pe malul drept, unde conditiunile de scurgere a apelor sunt mai grele.
3. Bazinul raului Dambovita pana la orasul Bucuresti.
Dambovita vine din regiunea muntoasa, deci are un anumit regim : cu diferente de debit foarte mari si bruste, provocand revarsari intinse ; deci un regim hidraulic variabil si foarte instabil – regim torential.
Curge in directiunea Est – Sud (a se vedea harta figurei 84) spre Brezoia la cca. 40 km., departare de Bucuresti unde s’a amenajat o descarcare de ape in Ciorogarla. La 20 km. distanta de Bucuresti la Joita – Arcuda, Dambovita este captata in filtrele pentru alimentarea cu apa potabila a Bucurestiului si are aci o a doua descarcare in Ciorogarla.
Dupa ce Dambovita primeste pe partea stanga rauletul Ilfovat, curge inainte pe langa satul Bacu spre Ciurel, unde intra in oras. La esirea din oras Dambovita primeste tot pe partea stanga, raul Colentina la Tanganul si apoi curge mai departe varsandu-se in Arges la Budesti – Plataresti.
Colentina incepe din judetul Dambovita si curge tot in directia Esti– Sud trecand pe la Ghimpati, Crevedia, Buftea si apoi trece prin Nordul Bucurestiului formand un sir de lacuri cu apa aproape statatoare.
Debitul obisnuit al raului Colentina este astazi cu mult mai mic ca al Dambovitei sitatiunea se va schimba in viitor dupa terminarea lucrarilor ce sunt in executie pe valea Colentinei.
Inainte de a fi regularizat, Dambovita era un raulet care in vreme obisnuita avea numai putina apa: uneori nici 2mc/sec si aceasta raspandita pe o albie prea intinsa. La ploi mari insa, Dambovita era un torent vijelios cu apa multa si repede cateodata ajungea la 30 mc. si exceptional a ajuns si la 125 mc/sec.