living connect® este noul termostat electronic de la Danfoss care se instalează în 30 de secunde şi poate fi setat să comunice wireless cu unitatea centrală. Aceasta înseamnă un control al încălzirii mai eficient şi economii pentru utilizatori, iar pentru instalatori, o creştere a satisfacţiei clienţilor lor.

 “Am întrebat mulţi utilizatori ce-şi doresc de la noua generaţie de termostate. Ei au subliniat că cele mai importante sunt economiile de energie, controlul uşor, design plăcut şi uşurinţă în utilizare. Aceste cerinţe au fost integrate în noile termostate Danfoss,” menţionează Torben Nielsen, director al departamentului Danfoss pentru dezvoltarea acestor produse.
”Termostatele pentru radiatoare sunt unul dintre cei mai importanţi factori în eficienţa energetică a unei locuinţe. Cu noile opţiuni ale termostatelor Danfoss, robinetele termosatice au avansat de la tehnica funcţională şi mecanică la tehnologia pentru case inteligente. Ele pot ajuta în optimizarea condiţiilor de încălzire în toate zilele săptămânii.”

Control uşor şi precis al temperaturii
Cu un display digital pentru controlul precis al temperaturii, funcţie pentru “fereastra deschisă” şi funcţie de siguranţă pentru copii, living connect® poate îndeplini cele avansate cerinţe ale proprietarilor de locuinţe. Termostatul living connect® are integrată tehnologia wireless Z-Wave, făcând astfel posibil controlul radiatoarelor în acelaşi timp prin intermediul unui panou de control Danfoss Link.

Termostatul living connect® este cel mai mic de pe piaţă, iar design-ul elegant şi funcţionalitatea sa au fost recunoscute cu Premiul ”red dot design award” în 2010.

Simplu de programat şi rapid la instalare
“Pentru instalatori, am conceput living connect® în aşa fel încât să fie foarte rapid de instalat. El se potriveşte diferitelor tipuri de robinete datorită soluţiei cu adaptor. Datorită acestei soluţii, instalatorii pot achiziţiona doar un singur cod de senzor,” specifică Torben Nielsen.

Instalarea durează 30 de secunde la fiecare termostat, iar datorită comunicaţiei wireless cu ecranul tactil nu sunt necesare cabluri, fiind evitată astfel deranjul din timpul instalării.

living connect® funcţionează cu două baterii alcaline AA. Este compatibil cu toate robinetele termostatice Danfoss, precum şi cu cele non-Danfoss, fiind potrivit pentru tipurile RA, RAV, RAVL şi K. Deoarece Danfoss Link este wireless, nu sunt necesare cabluri sau un PC pentru a se instala unitatea, iar funcţiile Click/Slide vor face foarte simplă montarea şi demontarea lui.

Născut în data de 23 septembrie 1861, în Albeck, lângă Ulm, Robert Bosch a fost un vizionar în domeniul tehnologiei, propulsând compania spre succesul internaţional încă din timpul vieţii sale. Începând din 1886 şi până în prezent, cheia succesului produselor Bosch a fost gradul ridicat de inovaţie şi accentul pus pe calitate. Aceste caracteristici i-au permis lui Robert Bosch, fondatorul companiei, să stabilească o bază sigură pe pieţele internaţionale, începând chiar de la finalul secolului 19. ’’Prefer să pierd bani, decât încrederea clientului’’ era una din devizele lui Robert Bosch, iar acum, după 125 de ani, aceste cuvinte constituie unul din principiile firmei Bosch. Construcţia unui magnetou de joasă tensiune pentru motoarele autovehiculelor, în anul 1897, a fost începutul unei lungi liste de inovaţii Bosch. Acesta a fost urmat, în 1902, de sistemul de aprindere cu magnetou la înaltă tensiune Bosch. Astfel, succesul comercial a fost asigurat, compania fiind propulsată pe poziţia de lider în furnizarea de tehnologie auto.

În prezent, Bosch îşi desfăşoară afacerile prin mai mult de 300 de filiale şi companii regionale din peste 60 de ţări şi are aproximativ 280.000 de angajaţi pe plan mondial. O reţea internaţională de vânzări şi parteneri, care acoperă aproximativ 150 de ţări, asigură prezenţa produselor şi serviciilor companiei pe cele mai importante pieţe care vor înregistra creşteri în viitor.

Firma Bosch a fost reprezentată pentru prima dată în România de compania Leonida & Co, în anul 1906. 88 de ani mai târziu, în 1994, Bosch şi-a deschis filiala regională în România, cu sediul la Bucureşti.

„Partenerii noştri, precum şi fiecare persoană care a folosit vreodată produsele Bosch, au jucat un rol important în povestea succesului de 125 de ani a companiei”, a declarat Franz Fehrenbach, preşedintele consiliului de administraţie al Bosch. Hermann Scholl, preşedintele adunării acţionarilor şi al consiliului de supraveghere, este de acord şi adaugă: „Multe dintre inovaţiile noastre tehnologice au fost rezultatul interacţiunii fructuoase cu clienţii noştri. Spiritul inovaţiei domină compania până în această zi – o căutare fără sfârşit a unor domenii de activitate, pieţe şi tehnologii noi.”

Activităţile aniversare reflectă trecutul, prezentul şi viitorul companiei

Pentru Grupul Bosch, dubla aniversare va fi evenimentul dominant al anului 2011. Compania va sărbători cele două aniversări pe parcursul întregului an 2011 prin organizarea de numeroase activităţi desfăşurate pe plan internaţional, inclusiv aproximativ 200 de evenimente pentru angajaţi. Prima dintre aceste activităţi este lansarea unui site aniversar interactiv, care este deja disponibil online. La adresa www.125.bosch.com, totul se învârte în jurul „Globului Bosch”, care încurajează vizitatorii să exploreze şi să  participe activ. În această lume Bosch multimedia, vizitatorii pot face o călătorie în timp, pe parcursul căreia vor afla mai multe nu doar despre istoria companiei, ci şi despre cele mai noi tehnologii din prezent. Şi, dacă învârt globul către viitor, aceştia îşi pot lăsa propria amprentă asupra hărţii, sub formă de idei şi dorinţe. „În timpul anului aniversar, dorim să  creăm o legătură între trecutul şi viitorul nostru”, a declarat Uta-Micaela Dürig, vice-preşedinte senior pentru comunicare la Bosch.

Cu privirea spre viitor

Cu 3.800 de patente depuse în fiecare an şi mai mult de 3,5 miliarde de euro investiţi anual în cercetare şi dezvoltare, Bosch doreşte să se concentreze şi pe viitor asupra inovaţiei şi, astfel, să pună bazele unei creşteri sustenabile continue. Conform principiilor sale strategice, produsele furnizate de cele trei sectoare de activitate Bosch – Tehnologie auto, Tehnologie industrială şi Bunuri de larg consum şi echipamente pentru construcţii – sunt „tehnică pentru o viaţă”. Astfel, Bosch a devenit unul dintre principalii producători de sisteme de injecţie diesel şi benzină, precum şi de sisteme de siguranţă pentru autovehicule, cum ar fi sistemul anti-blocare la frânare ABS şi programul electronic de stabilitate ESP^®. Bosch este şi unul dintre principalii furnizori de scule electrice, tehnologii de încălzire, electrocasnice şi sisteme de securitate. Sectorul de activitate Tehnologii industriale Bosch este recunoscut pentru specializarea în tehnologii de acţionare şi de control. Sectorul de activate include şi diviziile Tehnologii de ambalare şi  Energie solară.

Investiţii majore în produse care protejează mediul înconjurător şi conservă resursele

Referitor la planurile pe termen lung, Bosch investeşte în pieţe promiţătoare precum energia regenerabilă şi electromobilitatea. De asemenea, aproximativ 50% din bugetul anual de cercetare şi dezvoltare este dedicat exclusiv produselor care conservă energia şi resursele. În acelaşi timp, compania dezvoltă de câteva decenii inovaţii a căror utilizare de zi cu zi permite economisirea unor cantităţi considerabile de energie pe plan mondial, în domenii precum sistemele de propulsie auto, electrocasnice şi sisteme de încălzire, răcire şi climatizare.

Pentru mai multe informaţii, accesaţi site-ul www.bosch.com.

Gasiti aici un articol interesant despre aceste demolari : www.punctedefuga.ro .

Aceasta metoda de incalzire a fost inlocuita mai tarziu cu arderea de carbuni de lemn in vase speciale, insa fata gratare; carbunele era asezat in aceste vase in stare incandescenta, in straturi, iar prin alimentarea cu aer suficient, arderea se facea incet, aproape complet, fara fum. Data fiind abundenta padurilor, acest sistem de incalzire a fost destul de larg folosit vreme indelungata; astfel, in 1970, Parlamentul din Londra se mai incalzea cu vase cu mangal incandescent. Randamentul  acestui fel de incalzirea era destul de ridicat, caci toata caldura produsa se degaja in incapere.

O noua etapa de dezvoltare a tehnicii incalzirii o constituie arderea combustibilului intr-un fel de sobe sau camine primitive, care serveau la prepararea hranei, la inceput cu eliminarea produselor arderii direct in incaperi, iar mai tarziu (incepand cu secolul XI-lea al erei noastre), cu evacuarea produselor arderii in exterior, prin burlane.

Drept cele mai vechi instalatii de incalzire centrala se pot considera hipocaustele, utilizare de romani. Acestea constau dintr-un focar, din care gazele de arderea treceau pe sub pardoseala incaperii si transmiteau caldura in sus. Gazele ieseau apoi deasupra acoperisului prin cosuri din placi sau din olane de argila, montate aparent, care serveau in acelasi timp si drept elemente de incalzire.

Prin imbunatatirea continua a acestui sistem a aparut sistemul de incalzire cu canale de aer cald. Sistemul era alcatuit dintr-un focar in care erau asezate blocuri de granit ce se incalzeau pana la incandescenta, dupa care aerul incalzit ce trecea peste aceste blocuri se ridica in mod natural prin diverse canale in incaperile de incalzit. Incalzirea prin acest sistem a peretilor si a pardoselilor, care aaceau o inertie termica mare, asigura mentinerea unei temperaturi corespunzatoare pentru un timp mai indelungat. Acest sistem a fot folosit pana la sfarsitul secolului trecut.

Catre sfarsitul secololui al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea sunt mentionate primele instalatii de incalzire cu abur (in Rusia si in Germania).

Dupa 1830 apar primele instaltii de incalzire cu apa calda (in Rusia in anul 1832, in Anglia 1834, in America in 1877 etc.).

Ca etapa superioara a dezvoltarii tehnicii instalatiilor de incalzire trebuie privita privita centralizarea aprovizinarii cu caldura si transportul ei la distanta. La inceput s-a dezvoltat transportul la distanta al aburului de inalta presiune apoi al apei supraincalzite.

In ultimii ani, in dezvoltarea tehnicii incalzirii si ventilarii, s-au realizat succese importante, reusind a se asigura mentinerea in mod automat a temperaturii, umiditatii si vitezei aerului, corespunzatoare conditiilor optime de igiena si confort.

La noi in tara, primele instalatii de incalzire centrala s-au executat la Teatrul National din Bucuresti (cladit in anul 1856) si la Ateneul Roman din Bucuresti (cladit in anul 1888), ambele funtionand cu abur.

Sursa : “Incalziri Centrale” – H. Hornstein;  Editura Tehnica, Bucuresti – 1962.

Evul mediu a reprezentat perioada cea mai putin propice dezvoltarii in acest domeni; putinele canale existente sunt distruse, deseurile sunt aruncate pe strazi, contribuind deseori la imbolnavirea populatiei.

Odata cu inceputul industrializarii si dezvoltarii oraselor, necesitatea de a construi canale devine din ce in ce mai mai acuta. Astfel, in Anglia, in anul 1531, in timpul lui Henric a VIII-lea, s-a elaborat prima legislatie privind evacuarea apelor meteorice si menajere. La Paris, in secolul al XVII-lea, s-au construit canale in lungime de 3 km; in jurul anului 1850 lungimea acestora circa 100 km.

In aceeasi perioada, se infiinteaza in Anglia “Consiliu de sanatate publica” cu scopul de  a studia legile de asanarea a oraselor. In anul 1866 apare “Sanitary Act”, lege care stabileste principiile privind canalizarile si normele pentru mentinerea in stare curata a raurilor (acest act, bineinteles cu transformarile corespunzatoare, este si in prezent in vigoare). Ca urmare a acestei legi s-au construit in Londra, de-a lungul Tamisei, doua canale colectoare lungi de 30 km, care evacuau apele uzate in aval de oras.

In secolul al XX-lea nivelul de dezvoltare economica si sociala a impus realizarea de retele de canalizare tot mai mari si in acest timp epurarea apelor uzati in instalatii corespuzatoare.

La noi in tara constructia canalelor a inceput in anul 1828, in orasul Bucuresti. Primul canal a fost construit pe actuala strada Smardan; canalul evacua apele uzate din ulitele “Coltei”, “Batistei” si “Biserica Enei” in raul Dambovita; avea sectiune transversala dreptunghiulara, din dulapi de stejar cu cadre.

Al doilea canal, executat in anul 1840, in lungime de 950 m, era folosit pentru colectarea apelor uzate menajere si pluviale de pe ulita “Targului din Afara” (azi Calea Mosilor). A fost construit din piatra si zidit cu mortar de var; era prevazut cu instalatii anexe (hasnale) zidite tot din piatra si acoperite cu gratare de fier.

In anul 1881 si apoi in 1889 Primaria orasului Bucuresti a insarcinat pe inginerul elvetian Bürkli-Ziegler sa elaboreze un proiect de canalizare dupa principii moderne. Proiectul prevedea constructia a doua colectoare de-a lungul raului Dambovita, la care se racordau doua colectoare perpendiculare; proiectul s-a reluat mai tarziu (1909) de prof. ing. Dionisie Germani, care ii aduce o serie de modificari.

Dupa aceste proiecte, pana in anul 1940, s-au executat circa 100 km canale colectoare si circa 500 km de canale secundare, reprezentand aproximativ 80% din reteaua proiectate in 1909.

Este de mentionat ca in proiectul de elaborat de prof. ing. D. Germani erau prevazute si o serie de constructii si instalatii pentru epurarea apelor uzate, care au ramas insa nerealizate.

Paralel cu lucrarile de canalizare executate in orasul Bucuresti s-au realizat constructii similare si in alte orase din tara.

Sursa : “Canalizari” – M Negulescu; Editura didactica si pedagogica, Bucuresti – 1978.

http://www.100construct.ro/index.php?section=detalii-articol&id=435&cat_id=76

Vreau sa atrag atentia asupra paragrafului urmator si sa-i intreb pe editorii revistei si pe autorul articolului care este legatura intre panourile fotovoltaice si un “fluid calorific, propilen glicol in amestec cu apa” sau “captatoare solare”.

Pentru montarea panourilor fotovoltaice sistemele folosesc structurile deja existente, cum ar fi acoperisurile sau fatadele sau panourile ce se monteaza pe suporturi de sine statatoare, montate in exterior. Aceste sisteme pot fi de mici capacitati, asa numitele sisteme distribuite, in general montate pe acoperis si care au putere de iesire de cativa kW, sau pot fi sisteme de capacitati mari cu puteri de iesire de ordinul megawatilor. Cantitatea de energie radianta captata este direct proportionala cu suprafata de captare a tipului de captoare utilizate. Comparatia intre doua sisteme solare integrate se face prin raportul suprafetelor de captare instalate.
In general, o instalatie clasica este compusa din mai multe captoare solare, toate conectate la un sistem de circulatie care distribuie caldura in functie de utilitatile cladirii. Astfel, caldura este transportata de un fluid calorific, propilen glicol in amestec cu apa. Cantitatea de caldura furnizata de echipamentul solar termic depinde in special de intensitatea radiatiei solare si de tipul de captor utilizat. Totodata, in egala masura, radiatia absorbita depinde de nivelul de insorire, de pozitia si orientarea captoarelor in raport cu soarele. De exemplu: un captor dezvolta o energie maxima daca este orientat cu fata spre soare si inclinat cu un unghi egal cu latitudinea pozitiei respective.
Energia electrica furnizata de aceste module solare este utilizata in principal pentru uzul propriu, surplusul putand fi injectat in reteaua locala de distributie a energiei electrice. Aria de interes este conectata la sisteme fotovoltaice in retea cu reteaua electrica locala. Astfel, pe parcursul zilei, curentul electric generat de sistemele fotovoltaice poate fi folosit imediat. In cazul in care sistemul solar nu este capabil sa produca energia electrica necesara, puterea poate fi acoperita de la retea. Deoarece echipamentul fotovoltaic nu prezinta parti mobile, acesta nu necesita reparatii si prin urmare durata de viata a acestor sisteme este de cel putin 30 de ani.