Daca aflati inaintea noastra informatii despre alte evenimente interesante din domeniu  va rugam sa ne anuntati.

9-11 noiembrie 2011, Sala Palatului București

RENEXPO^® SOUTH-EAST EUROPE, cel mai mare si important eveniment pe energie regenerabilă si eficienă energetică al României, revine cu cea de-a IV-a editie la Sala Palatului din Bucuresti, între 9-11 noiembrie 2011. Programul evenimentului cuprinde târgul cu aproape 100 de expozanti, forumuri si conferinte de specialitate pentru prezentarea celor mai noi evolutii în domeniul productiei de energie regenerabilă, distributia si utilizarea eficientă inteligentă a energiei.

Din 2008 RENEXPO^® SOUTH-EAST EUROPE a devenit cunoscut ca fiind una din cele mai mari platforme de energie din regiunea de Sud-Est a Europei si un punct de întâlnire în capitala României pentru persoane cheie si experti. A IV-a editie promite un succes mai mare ca oricând în România, având în vedere că înainte cu 6 săptămâni de la târg spatiul expozitional a fost vândut în totalitate!
Anul acesta vor fi prezente în jur de 100 de expozanti din care 40% internationali din 15 tări europene. Mai mult decât atât, cele 7 conferinte internationale pe energie eoliană, energie solară, case pasive, RES în clădiri mari, hidroenergie, bioenergie si business exchange forum sunt programate pentru a găzdui cel putin 600 de participanti care vor avea oportunitatea să asculte prezentări ale unor nume sonore precum  László BORBÉLY – Ministrul Mediului si al Pădurilor din România, Pedro DIAS – Secretar General Adjunct, ESTIF, Zoltan NAGY – Director General  Energy Regulatory Department, ANRE si multi altii.

Târgul international vă asteaptă cu teme precum: energia eoliană, energia solară, hidroenergie, bioenergie, constructii eficiente energetic si renovare, servicii energetice si cogenerare. Printre obiectele expuse se vor număra turbinele eoliene,  machete de centrale de biogaz,  machete de case pasive, masini electrica si multe altele.

Parcurile Solar si Eolian sunt o parte separată a târgului, unde expozanti din aceste domenii pot fi găsiti mai usor de către vizitatorii de specialitate. Printre companiile expozante se numără: Gamesa, Siemens, Prenecon, Productie Energie Verde, Eurosat, Turboden, Gehrlicher Solar, Enercon GmbH, Wind Power Energy, Global Wind Power SRL, Energobit Group SA si multe altele.

RENEXPO^® SOUTH-EAST EUROPE a obtinut si în acest an sprijinul Ministerului Mediului si al Pădurilor si sponsorizare din partea unor companii internationale ca:  Gamesa, Prenecon, Siemens, REC Group, Vestas, GDF SUEZ, YTONG, BOSCH, MARTIFER SOLAR si ISOVER.

Ceremonia oficială de deschidere pe 9 noiembrie 2011,  va fi sustinută printre altii, de către domnul László BORBÉLY – Ministrul Mediului si al Pădurilor, de Eugen-Dicones CURTEANU – Secretar de Stat, Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului si  Liviu BUZILA – sef al  UK Trade & Investment.

Un alt punct culminant al RENEXPO® SOUTH-EAST EUROPE în Bucuresti este  Forumului Expozantilor si Forumul Montatorilor de Turbine Eoliene unde companiile îsi pot prezenta serviciile si produsele, iar consumatorii finali pot participa la aceste evenimente în mod gratuit.

Mai multe informatii despre cel mai mare târg pe energie regenerabilă al României,  RENEXPO^®  SOUTH-EAST EUROPE, puteti găsi pe www.renexpo-bucharest.com.

Contact si informatii:

REECO RO Expoziţii S.R.L.
B-dul. Revoluţiei, Nr. 96, Ap. 4, 310025 Arad
Phone: +40 (0) 257-23099 – 9
Fax: +40 (0) 257-23099 – 8

info@reeco.ro

www.reeco.ro

proiectareinstal.ro si SC KAMIN SRL in calitate de parteneri media ai  RENEXPO®  va invita la in perioada 9-11 noiembrie 2011 la tagul RENEXPO® SOUTH-EAST Europe 2011. Pentru a primi o invitatie din partea noastra va rugam sa completati formularul de mai jos  sau formularul de AICI  apoi veti primi invitatia pe mail.

SANICONDENS CLIM Deco

Pompa SANICONDENS CLIM Deco permite evacuarea apei de condens de la un aparat de aer conditionat montat pe perete.Dimensiunile mici ale pompei permit ca montarea acesteia sa se faca foarte usor, chiar sub unitatea de aer conditionat.

SANICONDENS CLIM Mini

SANICONDENS CLIM Mini este o pompa de evacuare a apelor de condens provenite de la aparatele de aer conditionat.
Dimensiunile sale reduse permit ca aceasta pompa sa fie instalata cu usurinta in interiorul aparatelor de aer conditionat montate pe perete.
Capabila sa aspire pana la 2m, SANICONDENS CLIM Mini stie sa se faca discreta datorita nivelului sau sonor redus, inferior valorii de 21 dB (A).
Pompa este livrata impreuna cu toate accesoriile de fixare si de racordare, astfel ca este foarte usor de instalat.

SANICONDENS CLIM Mini este formata din doua elemente principale: blocul de detectare şi blocul pompei. Apele de condens patrund mai intai in blocul de detectare. Atunci cand nivelul din interiorul acestuia este destul de ridicat, pompa se declanseaza si aspira apele de condens, cu scopul de a le evacua.
SANICONDENS CLIM Mini este etansa (IP64) si este echipata cu sisteme de siguranta care ii asigura o functionare optima si fara incidente.

SANICONDENS CLIM Pack

SANICONDENS CLIM Pack este un kit cu instalare rapida si discreta, pentru aparatele de aer conditionat.
Kitul contine pompa SANICONDENS CLIM Mini si un ornament in care se amplaseaza aceasta (cot de mascare).
Veti aprecia nu numai usurinta sa de instalare, dar si discretia pompei si designul sau estetic.

Accesorii furnizate: furtun flexibil (2m) pentru evacuarea apelor de condens, tub aerisire, cablu de alimentare, accesorii pentru montaj pe perete.

SANICONDENS Plus

SANICONDENS Plus evacueaza apele de condens provenite de la centralele termice si aparatele de aer conditionat. Este o pompa de mici dimensiuni ce poate fi montata usor pe perete sau pe podea. Fiind fabricata din polipropilena, ea suporta chiar si apele uzate acide. Este rezistenta si la aciditatea de condens (ex: cazane cu condensare). Echipata cu un dublu circuit de alarmare (avertizor sonor + oprire aparat), pompa SANICONDENS Plus poate fi utilizata de asemenea si pentru recuperarea apei reziduale de la un boiler electric.
Gratie formei sale simetrice si a celor 4 intrari (2 de fiecare parte), pompa SANICONDENS Plus se adapteaza cu usurinta la orice tip de instalare.

Accesorii furnizate: supapa antiretur, kit de fixare pe perete, conexiune pentru alarma, 2 m cablu electric, 6 m furtun pentru evacuare.

1. Extinderea si imbunatatirea sistematizarei raului Dambovita

Conditiunea de a mentine apele Dambovitei la un nivel cat mai jos, trebuie urmarita la toate studiile si lucrarile ce se vor face in viitor pe rau. Mijloacele actuale de despotmolire sunt greoaie si insuficiente. Problema trebuie rezolvita prin adoptarea unor amenajari care sa provoace conditiuni favorabile de scurgere si sa usureze antrenarea depunerilor.

Sistematizarea malurilor raului Dambovita trebuie extinsa in amonte pana la stavilarele dela Brezoaia si in aval pana la confluenta cu raul Arges. Cu aceasta ocaziune s’ar studia si o eventuala modificare a sistematizarei actuale, in asa fel incat sa se obtina in parcursul orasului, conditiuni mai favorabile pentru scurgerea apelor si functionarea canalizarei.

Prin lucrarile de regularizare a cursului, executate acum 50 ani, s’a schimbat regimul natural al Dambovitei. Inainte, aluviunile aduse de viituri, se depuneau in lunca inundabila a raului ; dupa regularizare traseul raului s’a scurtat, iar adancirea albiei a luat posibilitatea depunerilor in o lunca intinsa. Pe de alta parte, capacitatea de transport al curentului a crescut. Deasemeni si pe raul Colentina a crescut capacitatea de transport, decand in acest rau se varsa si apele Ilfovatului derivat la Contesti in Colentina.

Aceasta situatiune a facut ca dupa confluenta Dambovitei cu Colentina, la Tanganul, sa se formeze un con de dejectie din aglomerarea depunerilor. Aci albia s’a inamolit si apele se revarsa tot mai departe in lunca, marind mereu zona inundabila si inmlastinind-o.

Dambovita a devenit si mai bogata in aluviuni prin descarcarea apelor murdare din canalizarea Bucurestiului.

Impotmolirile si inundatiile au mai fost ajutate si de functionarea morilor din aval, cari utilizeaza apa Dambovitei. Pragurile stavilarelor dela aceste mori sunt mereu inaltate de catre proprietari pe masura ce albia se impotmoleste ; in felul acesta suprafata inundabila creste mereu, se pierd terenuri si se creiaza focare de paludism.

Serviciul apelor al judetului a facut masuratori si studii spre a urmari regimul hidraulic al Dambovitei. S’a facut constatarea ca in amonte de Bucuresti variatiunile de nivel sunt cu mult mai bruste, ca in aval. Este explicabila aceasta deosebire: in amonte de oras, valea este mai incapatoare pentru debitul apelor si zona inundabila este mai mica, in timp ce in aval zona inundabila este intinsa iar variatiunile de nivel sunt mai lente. De altfel este si o diferenta de debite : in amonte, apele Dambovitei sunt derivate si dela Brezoaia in aval raul nu mai are toate apele bazinului sau. La esirea din Bucuresti, Dambovita mai primeste apele din canalizarea orasului si apele afluentilor sai dintre care cel mai important este Colentina.

Debitul maxim al Dambovitei la esirea din oras este aproape 42 mc/sec ; dupa confluenta cu Colentina la Tanganul debitul ajunge la aproape 65 mc/sec. Debitul mediu este de 13 mc/sec., iar debitul minim este de 3 mc/sec.

Este de adaugat ca astazi raul Colentina are un debit si regim hidraulic variat, constituind o importanta cauza de inundatii pe Dambovita, dupa confluenta.

Dupa cum a evidentiat d-l Director Dr. Ing. D. Pavel in conferinta ce a tinut-o privind lucrarile de sistematizare a Colentinei si lacurilor, in viitor se va stabili si pentru Colentina un regim hidraulic aproape constant, dupa terminarea lucrarilor ce sunt in curs de executie.

Prin crearea lacului rezervor dela Buftea, prin aducerea apelor din Ialomita, prin regularizarea cursului si sistematizarea lacurilor din Nord-Sudul Bucurestiului, raul Colentina va avea un debit in mediu de 5 mc/sec., asa incat si in lunca Dambovitei dincolo de Tanganul se va imbunatati situatia din punctul de vedere al regimului hidraulic. Atat la Serviciul Apelor M.P.L. cat si la Serviciul Lucrarilor Noui « U.C.B. », s’a studiat chestiunea extinderei sistematizarei raului Dambovita in amonte si aval de Bucuresti, iar realizarea proectelor intocmite depinde numai de disponibilitatile financiare. Asanarea si sistematizarea luncei va consta din taierea coturilor prea pronuntate ale raului, adancirea fundului si executarea unei pante uniforme, marindu-se astfel iuteala de scurgere a apelor si puterea de tarare a depunerilor. Pentru debitele mai mari se va crea o albie inundabila indiguita.

In aval, sistematizarea este nevoie ca sa inceapa chiar dela esirea din oras, dela caderea Vitan unde albia se mai poate adanci cu cel putin un metru. In felul acesta se va evita adoptarea unei pante prea repezi ce ar putea cauza eroziunea patului. Fig. 97-98 reprezinta studiul facut pentru un sector al raului, intre Tanganul si punctul Budesti la varsarea in Arges.

In afara lucrarilor de rectificare insa, vor trebui in primul rand sa se desfiinteze morile care sunt cauza cea mai importanta a impotmolirilor si neregularitatilor regimului hidraulic. Fara de aceasta, sistematizarea nu va fi eficace si va suferi, asa cum sufera astazi pentru traseul din oras.

2. Lucrari edilitare in oras pe Dambovita

De curand pentru alte nevoi si pe o portiune de traseu redusa, aproape 500 m. s’a executat acoperirea Dambovitei : planseul de peste Dambovita. Fondurile limitate nu au permis desigur executarea intregului complex de amenajari ce se pot face in legatura cu o asemenea lucrare. Ele se vor executa, speram, pe masura posibilitatilor, extinzandu-se acoperirea pe intregul traseu din oras si adaugandu-i-se lucrarile de completare ce vor deveni imperios necesare.

Mizeria si murdaria de pe malurile Dambovitei acoperita, sau neacoperita nu mai pot fi pastrate mult timp si intr’un viitor pe care l’am dori cat mai apropiat, vor trebui executate toate amenajarile subterane. Care sunt aceste amenajari, se poate vedea in proectul intocmit si propus de « U.C.B. » in 1934 pentru acoperirea Dambovitei (a se vedea fig. 99).

Prin desfiintarea celor doua taluze inestetice, depozit de murdarii, s’ar castiga spatiu. Apa Dambovitei ar fi derivata in doua canale laterale, ambele capabile de un debit echivalent cu debitul sectiunei actuale.

Tinand seama ca s’ar desfiinta podurile boltite debitul capabil al nouilor sectiuni ar fi in realitate sporit cu mai mult de 30%. Fundul si peretii s’ar executa in beton sclivisit spre a usura scurgerea apelor. S’ar putea cu aceasta ocaziune studia adancirea acestor canale fata de cota actuala a fundului Dambovitei. Chiar pentru aceiasi cota de radier, s’ar obtine conditiuni mai favorabile pentru functionarea deversoarelor dela canalizare, caci inaltimea apelor ar fi numai de 1.80 m la debitul maxim de 45 mc/sec., – fata de minimum 3 m cat este la profilul actual pentru acelas debit si in ipoteza ca nu sunt depuneri pe fund.

In spatiul central, sub portiunea de planseu executata astazi, se vor putea amenaja linii de mare circulatie – vagoane de tramvaiu sau tren subteran – degajand circulatia superioara pentru drumurile lungi dela un capat la altul al orasului.

Deasemeni cabluri electrice, telefonice, etc., isi vor avea locul lor.

Nu este o previziune prea larga pentru viitor. Cum se dezvolta orasul Bucuresti am vazut si vedem zi cu zi ; iar populatia a crescut in ultimii 25 ani dela 300 la 800 mii locuitori. Prima artera libera a primi o linie de circulatie subterana nu poate fi decat albia actuala a Dambovitei. Dambovitei trebuie sa i se dea in mod definitiv rostul ei de canal colector pentru scurgerea apelor din canalizarea Bucurestiului. Dambovita mutata in cele doua canale laterale ar putea fi amenajata asa incat sa corespunda cerintelor canalizarii si sa aiba un regim hidraulic care sa nu mai favorizeze depunerile. S’ar inlatura cu aceasta ocazie desavantajele profilului trapezoidal al raului, prin adoptarea unui profil dreptunghiular ale carui avantajii s’au mentionat.

I) CONCLUZIUNI

Din toate cele spuse privind crearea unui regim hidraulic favorabil pe Dambovita si crearea unor conditiuni sanitare civilizate in legatura cu canalizarea orasului Bucuresti, se poate trage o concluzie :

Problema dela inceput a fost pusa pe baze avantajoase si solutiile ce s’au dat, n’au impedicat dezvoltarile ulterioare si nu impedica nici completarile ce vor trebui sa se faca in legatura cu dezvoltarea orasului Bucuresti.

Nu pot incheia fara a mentiona un fapt : Dambovita a fost pierduta pentru orasul Bucuresti ca element de agrement ; din fericire ea poate fi inlocuita. Lacurile din Nordul Capitalei cu regiunea viitorului Parc National, vor constitui refugiul pentru desfatarea ochiului si odihna mintii bucurestianului obosit de munca si necazuri.

Dambovita isi va lua celalalt rost sanitar si va fi si ea folositoare binelui orasului, in alt fel.

Prin intinderea orasului pe ambele maluri, Dambovita ramasese prea in centru spre a mai putea constitui un element de agrement, de pitoresc. Inghesuita intre blockhausuri, intre artere inguste dar cu circulatie extrem de incarcata, cu prea putina verdeata, cu prea putina apa, in mijlocul prafului, fumului, sgomotului mai ales sgomotului, in mijlocul activitatei celei neincetate din zori pana in noaptea tarzie, Dambovita, nu mai putea constitui un element de agrement. Caci ceea ce incanta si odihneste este linistea, verdeata, libertatea si mai presus de toate peisagiul intins pana in zarea de departe.

« Uzinele Comunale Bucuresti » in sarcina carora au venit realizarile menite sa asigure conditiuni favorabile sanatoase si agreabile de viata, vor face in viitor asa cum au facut si in trecut, sfortari si sacrificii pentru ridicarea Capitalei noastre.

Partea I  a articolului .

Partea a II-a a articolului .

Partea a III-a a articolului .

Partea a IV-a a articolului.

Partea a V-a a articolului.

]]> http://proiectareinstal.ro/2011/04/21/regimul-hidraulic-al-dambovitei-in-legatura-cu-canalizarile-orasului-bucuresti-%e2%80%93-partea-a-vi-a/feed/ 1 http://proiectareinstal.ro/2011/04/17/regimul-hidraulic-al-dambovitei-in-legatura-cu-canalizarile-orasului-bucuresti-%e2%80%93-partea-a-v-a/ http://proiectareinstal.ro/2011/04/17/regimul-hidraulic-al-dambovitei-in-legatura-cu-canalizarile-orasului-bucuresti-%e2%80%93-partea-a-v-a/#comments Sun, 17 Apr 2011 12:26:07 +0000 admin http://proiectareinstal.ro/?p=959 G)    PROECTE DE VIITOR PE RAUL DAMBOVITA

1. Inconvenientele sistematizarei actuale

Posibilitatea de a utiliza Dambovita pentru canalizarea orasului a fost usurat de imprejurarea ca raul are o panta generala destul de importanta. Intre punctele de intrare si de esire din oras diferenta de nivel este de aproape 25 m (dela cota 85 la 60). Cu ocazia lucrarilor de rectificare si sistematizare nu s’a profitat indeajuns de aceasta cadere.

S’ar fi putut dela inceput executa o adancire mai mare a fundului asa incat colectoarele deversoare ale canalizarei sa functioneze chiar pe timpul ploilor exceptionale. S’a dat o panta numai de 0.0055 pe parcursul din oras, iar restul s’a pierdut in caderile locale dela Grozavesti, respectiv Ciurel si Abator.

La amenajarea raului Dambovita pe parcursul din oras s’a cautat sa se pastreze oarecum pitorescul unui rau si s’a dat canalului sectiunea cu maluri inclinate. Pentru consideratiuni estetice discutabile, probabil si pentru consideratiuni economice de moment, s’a pierdut avantajul unei sectiuni dreptunghiulare, care pentru aceiasi largime de canal ar fi fost capabila de un debit maxim de trei ori mai mare. Inaltimea apei in canal pentru debitul maxim obisnuit de 45 mc/sec. ar fi fost de un metru numai in loc de trei metri cat este acum. Pentru acelas debit total de 220 mc/sec. al actualului profil, s’ar fi putut face un canal dreptunghiular numai cu 11.5 m latime in loc de 30 m cat este acum. In acest caz inaltimea apelor la debitul maxim de 45 mc/sec. ar fi fost redusa la 1.80 m in loc de 3 m. Diagramele dela fig.96 reprezinta debitele corespunzatoare diferitelor sectiuni ce intra in discutiune cum si nivelul apelor.

Avantajul sectiunei dreptunghiulare este evident. Eventual s’ar fi putut amenaja la partea inferioara o rigola pentru scurgerea apelor mici obisnuite spre a evita resfirarea apelor si formarea depunerilor, cum este si astazi.

Chiar pastrand cotele de adancire asa cum s’au executat, totusi inca s’ar fi avut avantaje din adoptarea profilului dreptunghiular: inaltimea mai mica a apelor mari in canal nu ar mai fi impiedicat functionarea deversoarelor, s’ar fi obtinut un regim hidraulic mai favorabil si in locul taluzelor murdare s’ar fi avut o lucrare curata si s’ar fi pierdut  mai putin loc.

Alta greseala s’a facut la executarea in oras a podurilor peste Dambovita: s’au facut poduri in arc cu timpane pline obstruand sectiunea libera de scurgere tocmai la cotele ridicate unde la o mica inaltare a apelor corespunde un debit mare. In cazul unui canal dreptunghiular podurile s’ar fi putut executa – cu solutii destul de estetice -  in grinzi drepte si planseu, neocupand mai mult de un metru inaltime. Nu s’ar fi pierdut astfel nici 15% fata de 50% cat se pierde astazi din sectiunea de scurgere.

2. Situatiuni speciale modificand regimul hidraulic al Dambovitei

Este de insistat asupra unei alte situatiuni ce aduce perturbatii in regimul hidraulic al cursului natural sau regularizat al Dambovitei. Mai sus de stavilarele dela Ciurel, pe Dambovita se gasesc o serie de mori ce utilizeaza apa raului pentru miscarea instalatiunilor. Proprietarii acestor mori inalta mereu pragul stavilarelor provocand inaltarea apei si revarsarea ei ; iarna mai ales aceasta apa revarsata este retinuta in zapada luncei unde ingheata si se inmagazineaza. La topirea zapezilor debitul este mult sporit din aceasta cauza si regimul hidraulic este modificat. Aceste mori, pe baza unor drepturi asa numite « castigate » exploateaza apa Dambovitei, dupa bunul lor plac. Ele retin apele pe vremuri de seceta, lasand sa treaca in vale numai 2 mc/sec. sau mai putin. Alte ori, cand si din amonte vine apa multa, morile dau si ele drumul la apa adunata, ridicand in felul acesta nivelul in aval si producand neajunsuri. Din aceasta neregularitate sufera si alimentarea cu apa a Uzinei Electrice Comunale dela Grozavesti, unde apa pentru racirea turbinelor este adusa prin apeductul dela Ciurel.

Este de neinchipuit ca vreme de 30 ani nu s’a putut schimba nimic din acesta situatiune care dauneaza interesele si salubritatea unui oras intreg – Capitala tarii -  si ca legiuirile n’au putut aduce nimic pentru a apara canalizarea orasului si exploatarea electricitatii, in timp ce interesele particulare sunt atat de menajate.

3. Influenta depunerilor pe Dambovita

Regimul hidraulic al Dambovitei mai este influentat si de alte conditiuni speciale in care raul a fost pus dupa lucrarile de sistematizare dela 1881. Datorita acestor conditiuni si datorita caracterului aluvionar al Dambovitei nivelul fundului se ridica din cauza depunerilor, raul isi micsoreaza viteza, iar nivelul apelor se ridica.

In ce masura este influentat de depuneri regimul hidraulic al Dambovitei, se poate vedea din diagramele comparative (fig. 95), a nivelului apelor Dambovitei la ploile din 1910 si 1934.

Nivelul apelor in lungul raului in loc sa mearga descrescand in sensul scurgerii, merge inaltandu-se ; in loc ca oglinda apei sa fie plana, are suprafata curba ceea ce pare bizar. Aceste anomalii se datoresc depunerilor.

La ridicarea fundului raului Dambovita, a contribuit si faptul ca inainte vreme si azi inca, mai jos de Abator se descarcau in Dambovita gunoaie si necuratenii care adunandu-se mereu au provocat ridicarea fundului si a apelor. Uneori apele Dambovitei erau chiar barate de depozitele aruncate. Aceasta situatiune a facut ca in 1927 caderea dela Abator-Vitan sa devie inexistenta, fiind complet inamolita de depunerile ce au inaltat cu mai mult de un metru fundul raului.

Impotmolirile micsoreaza debitul canalelor deversoare. La apele mari Dambovita suprainaltata din cauza depunerilor, ineaca gurile de scurgere, impiedicand uneori aproape complet functionarea deversoarelor. Din cauza depunerilor dela gura deversoarelor se produc inconveniente si in reteaua de canalizare. Viteza apelor este incetinita neavand scurgere si se produc depuneri in canale.

Din cauza nefunctionarii deversoarelor la ploi mari, se pun sub presiune anumite canale si se produc inundatii in subsoluri pe strazile de cota joasa.

Partea I  a articolului .

Partea a II-a a articolului .

Partea a III-a a articolului .

Partea a IV-a a articolului.

La intocmirea proectului general de canalizare s’a avut in vedere a se canaliza apele provenind dela o suprafata de 5200 ha. Acest perimetru era destul de larg socotit pentru acele timpuri si cuprindea zone exterioare orasului de atunci, zone care in cele mai optimiste previziuni nu se puteau presupune ca vor ajunge a fi inlocuite si cladite. Bucurestiul avea in 1911 aproape 300.000 locuitori ; astazi are aproape 800.000.

In 1911, orasul se marginea la Cimitirul Sf. Vineri, Sos. Bonaparte, Dudesti, Abator si Cotroceni.

Cu toata larga previziune avuta in proectul dela 1911, perimetrul orasului asa larg considerat, a fost depasit in vremurile noui dupa razboiu, cand orasul a luat o desvoltare exceptionala. Orasului i s’au alipit mereu zone noui, desi toata lumea a vorbit si a evidentiat necesitatea ingradirilor. Desvoltarea nerationala in suprafata a orasului nu a putut fi oprita si au nascut situatiuni ce apasa peste masura bugetul comunei. Pavarea strazilor noui deschise, aducerea apei, a luminei si executarea lucrarilor de canalizare sunt sarcini mari.

Problema canalizarei zonelor noui ale orasului nu este techniceste asa de simpla, cum este extinderea celorlalte lucrari edilitare. Posibilitatea de a deservi cu canal zone noui depinde in primul rand de conditiunile in care se gaseste reteaua existenta de canalizare, de situatia in care a fost pus dela inceput colectorul principal Dambovita prin sistematizarea dela 1881, cum si de regimul hidraulic ce s’a stabilit in urma pe cursul Dambovitei.

S’au putut totusi gasi solutiuni pentru problema canalizarii nouilor extinderi ale orasului, comunele suburbane.

S’a profitat de faptul ca mai sunt de executat colectoare prevazute in proectul general, carora li s’a putut da capacitatea necesara spre a prinde si apele zonelor noui. In acest fel s’a rezolvat canalizarea comunei suburbane Serban Voda. Cu ajutorul de noui canale deversoare care sa descarce pe timpul ploilor reteaua existenta, se vor putea canaliza de asemeni noui extinderi ca de ex. comunele Militari, Bucurestii Noui si Damaroaia.

Solutiunile acestea cari vor asigura canalizarea comunelor : Serban Voda, Militari, Bucurestii Noui si Damaroaia au fost date de d-l ing. D. Corbu, conducatorul Serviciului Lucrari Noui « U.C.B. », care serviciu in afara de constructiuni si recent lucrari de asanare, cuprinde executarea lucrarilor de canalizare ; d-sa s’a ocupat intens de chestiunea importanta a canalizarilor in Bucuresti si sub conducerea d-sale, s’au executat in ultimii ani marile colectoare ale retelei de canalizare a Bucurestiului.

Se vede deci ca in cadrul proectului general de canalizare, cu completari si extinderi judicios intocmite s’a putut asigura canalizarea zonelor noui ale orasului si s’au putut gasi mijloace de imbunatatiri la functionarea retelei existente.

F)     PROECTE DE VIITOR IN LEGATURA CU CANALIZAREA ORASULUI

1.      Apa industriala

Pentru intretinerea canalizarei in special si, pentru alimentarea Bucurestiului cu apa industriala, in general, s’au elaborat diferite proecte, propunandu-se aducerea apelor Argesului la Cotroceni si a apei Colentina sau Snagovului, la Baneasa. Reteaua apei industriale ar fi diferita de reteaua existenta de apa potabila si ar fi pusa in legatura cu reteaua de canalizare a orasului. Apa potabila, care este o apa scumpa, nu ar mai fi deci consumata pentru necesitati industriale, de gradinarit, de curatire si pentru stropitul strazilor vara. S’ar intrebuinta apa industriala mai eftina ; s’ar consuma mai in abundenta mai ales pe caldurile de vara, orasul ar fi mai curat si reteaua de canalizare ar fi in continuu spalata si bine intretinuta. Astazi, vara, sunt canale prin care nu circula apa caci la periferie consumatia de apa e minima ; din aceasta cauza apele menajere isi exala mirosul insuportabil si tot din aceasta cauza apele menajere dau depozite, cari depunandu-se pe radierul canalelor, se intaresc si micsoreaza sectiunea utila de scurgere. Prin scurgerea zilnica a apelor industriale uzate, ar dispare aceste inconveniente.

2.      Epurarea apelor menajere

Materiile ce se scurg in canalizari contin azot sub diferite forme, din care amoniacul este cel mai primejdios. Astazi toate orasele civilizate au adoptat diferite mijloace pentru epurarea apelor menajere inainte de a le descarca in cursul receptor. Nu intra in cadrul subiectului descriptia acestor mijloace ce au evoluat cu progresele technicei. In timpul ploilor din cauza marei cantitati de apa se produce o diluare intensa a apelor menajere asa incat ele pot fi descarcate fara a fi in prealabil epurate. Chiar apele menajere nediluate, dupa un parcurs de cativa km in apele raului receptor, devin nevatamatoare prin autoepurare. Prin oxidatiunile ce au loc in timpul curgerii, prin actiunea soarelui si prin continua diluare apele ajung, dupa un parcurs, aproape diluate.

Este insa dezavantajoasa situatiunea cand in aval, imediat dupa descarcarea apelor din canalizare sunt asezari omenesti ce utilizeaza aceasta apa infectata. Inainte vreme se credea ca este suficient a elimina din apele canalizarilor, numai materiile grele si aceasta eliminare se facea prin limpezire mecanica. Mai tarziu s’a cautat a se obtine o epurare atat a materiilor aflate in suspensie cat si a celor aflate in solutiune, iar in alte parti sunt prescriptiuni severe asupra calitatei ce trebuie sa o aiba apele inainte de a fi descarcate in rau. Din canalizarea orasului Bucuresti apele trec astazi in Dambovita fara a fi in prealabil epurate. Este insa o situatiune provizorie caci « U.C.B. », au in program executarea unei statii de epuratie si atunci canalizarea Bucurestiului va intra in o noua faza.

Ca o ameliorare provizorie, s’a prelungit anul trecut colectoarele depe splaiuri – colectoarele inferioare – mutandu-se cat mai in aval, afara din oras, descarcarea apelor.

Epurarea apelor se impune si din alta consideratiune : in aval de Bucuresti pe malurile Dambovitei sunt gradini de legume.

Pentru nevoile gradinaritului localnicii intrebuinteaza apele murdare si infectate de canalizarea orasului Bucuresti.

Deci nu numai pentru populatia din jos de Bucuresti, dar chiar pentru populatia orasului nostru se impune epurarea apelor inainte de descarcarea in Dambovita. Pe de alta parte, depunerile in raul Dambovita vor fi mai mici si inconvenientele depunerilor se vor reduce. Posibilitati tehnice pentru executarea statiei de epurare exista. Canalizarea pe etaje evita pomparea apelor ; numai pentru colectorul de pe malul drept va fi nevoie de sifonare sub rau.

In orice caz, cu executarea in anii viitori a statiei de epuratie, cu construirea marelui colector de centura numit Catelu, cu canalizarea comunelor suburbane, cu canalizarea in raul Colentina a viitorului Parc National si a comunei suburbane Baneasa, reteaua de canalizare a orasului Bucuresti va capata o functionare demna de capitala tarii.

In legatura insa cu aceste lucrari privind reteaua de canalizare, vor trebui facute noui amenajari si colectorului principal care este raul Dambovita.

Partea I  a articolului .

Partea a II-a a articolului .

Partea a III-a a articolului .

Partea a V-a a articolului.

1. Consideratiuni generale

Reteaua de canalizare executata intre 1881 si 1886 de Burkli Ziergler a fost completata in urma. Totusi ea devine repede insuficienta si apele de ploaie continuau sa provoace inundatii in oras. La reteaua de canalizare, ce s’a executat atunci, nu s’a avut in vedere o unitate, un plan director asa incat au rezultat situatiuni defavorabile la extinderile din urma si s’au ivit defecte de functionare inerente unor intocmiri disparate.

In 1889 Serviciul Apelor al Primariei orasului intocmeste un proect de extinderea retelei existente la acea data. Proectul nu a putut fi pus in executare din lipsa mijloacelor banesti.

2. Proectul general de canalizare al orasului

La 1909 se elaboreaza la Serviciul Primariei un proect general de canalizare, intocmit pe baze noui si cu privziuni largi pentru viitor. Conducator al studiilor si autor al proectului a fost d-l Prof. Inginer Dionisie Germani, Sef al Serviciului, sub a carui indrumare s’a trecut apoi la executarea lucrarilor.

Din motive economice, proectul general de canalizare a trebuit sa tina seama si sa pastreze reteaua de canalizare ce era executata la acea vreme si care nu putea fi parasita. Deasemeni el a trebuit sa tina seama si de conditiunile create prin rectificarea si amenajarea raului Dambovita, in care reteaua avea descarcare.

Reteaua de canalizare a orasului capteaza apele de ploaie cazand in raza orasului; terenurile din jurul Bucurestiului au inclinari si scurgeri in afara asa ca din jurul Bucurestiului nu vin ape spre oras.

S’a prevazut in proectul general de canalizare o singura retea de canale in care sunt indrumate atat apele de ploaie cat si cele menajere.  Curgerea apelor se face pe calea gravitatiunii urmand pantele succesive. Reteaua comuna a apelor fluvial si menajere este o solutie mai eftina, mai simpla si are avantajele: nu complica prea mult subsolul, iar intretinerea este usurata, caci apele de ploaie curata de depozite reteaua de canalizare.

Configuratia speciala a terenului a contribuit la adoptarea sistemului de canale colectoare interceptate pe etaje de colectoarele generale. Aceste colectoare generale sunt descarcate la ploi mari prin canale descarcatoare conducand apele direct in Dambovita. Datorita acestui sistem de canale colectoare interceptate, pantele si iutelele de scurgere a apelor se repartizeaza uniform in retea.

Prin adoptarea canalizarii pe etaje, s’au creiat situatiuni favorabile ce au ajutat la gasirea solutiilor pentru extinderea retelei in scopul de a deservi si zonele noui ale orasului. In adevar canalele colectoare superioare dispun de o cadere mare si deci se pot prelungi ceea ce nu se poate face la colectoarele inferioare de pe splaiuri ce au o panta disponibila mica. Dispozitiunea unei canalizari pe etaje a fost o buna previziune si pentru executarea in viitor a statiei de epuratie, care cere o diferenta de nivel fata de cursul receptor.

In proectul general de canalizare s’au prevazut cate doua colectoare generale pe fiecare din malurile Dambovitei : cate unul pe fiecare din splaiuri si cate unul la fiecare etaj, deci doua colectoare generale inferioare si doua colectoare generale superioare. La ploi mari, canalele colectoare generale inferioare se descarca direct in rau prin gurile de deversare asezate langa firul apei; canalele colectoare generale superioare se descarca prin canale deversoare, ce traverseaza orasul si conduc apele de ploaie direct in Dambovita. Prin intercalarea acestor canale deversoare cari sa functioneze numai in timpul ploilor, s’a putut obtine nu numai usurarea intregei retele de canlizare, dar s’au putut prinde  in urma in canalizarea orasului si apele provenind din nouile extinderi alipite orasului -  comunele suburbane.

3. Principii si norme de calcul.

Calculul hydraulic al retelei de canalizare s’a facut impartind orasul in trei zone de diferita densitate : 400 loc./ha. ; 300 loc//ha. si 200 loc./ha. S’a luat pentru fiecare din zone o cantitate de ape menajere : un litru/sec./ha. ; 3/4 litru/sec./ha. si 1/2 litru/sec./ha. Pentru apele de ploaie s’a luat respectiv 110 litrii/sec./ha., 60,30 si 15 litri/sec./ha/ pentru locuri virane. Cantitatea de apa pluviala ce s’a admis in retea s’a dedus pe baza unei ploi cu intensitate maxima de 170 litri/sec./ha. La aceasta cantitate s’au aplicat coeficientii de reducere spre a tine seama de  : absorbtia pamantului si felul pavajului, desimea constructiunilor, valoarea medie a intensitatii apelor pe suprafete intinse si intarzierea ce o pun apele de a se aduna in retea.  In fig. 91 se arata elemente ale retelei de canale.

Pentru motive practice si economice s’a admis la proiectarea canalizarei ca prin colectoare sa se scurga pe timpul ploilor numai o parte din apa adunata ; restul se descarca direct in Dambovita, dupa ce prin amestec apele murdare menajere au suferit o diluare suficienta. Diluarea admisa la canalizarea Bucurestiului este de gradul 4 adica descarcarea apelor in raul Dambovita se face numai dupa ce apa menajera s’a amestecat cu de trei ori atata apa pluviala, care in genere este o apa curata. Aceste descarcari pe traseul din oras al Dambovitei, nu prezinta neajunsuri din punctul de vedere sanitar ; ele au loc numai pe timpul ploilor mari, cand si pe rau vine apa in cantitate mare si cu iuteala mare, obtinandu-se in felul acesta o sporire a diluarei.

In proiectul general de canalizare s’a proectat si un canal deversor care sa duca o parte din apele pluviale cazand in nordul orasului, direct in raul Colentina, in lacul Fundeni.

In ceea ce priveste functionarea deversoarelor este de mentionat ca ele s’au construit tinandu-se seama de conditiunile pentru cari a fost amenajat cursul Dambovitei, adica : o adancime suficienta si un debit constant de 8mc. plus inca 10 mc. venind direct in rau din oras pe cale superficiala sau subterana. Acest debit total ar corespunde cu o inaltare a nivelului apelor pe Dambovita cu cca 50-60 cm. Deasupra banchetelor. In realitate insa, nivelul apelor se ridica mult la ploi mari. Anul trecut in aprilie dupa o ploaie torentiala apele Dambovitei s’au ridicat pana aproape de bolta podurilor (a se vedea fig. 92).

Cu aceasta ocaziune s’au produs in oras inundatii din cauza ca deversoarele canalizarilor nu au putut functiona. Nivelul apelor pe Dambovita fiind prea ridicat, gurile canalelor descarcatoare au fost inecate, iar apa din canalizare a refulat pe alocurea in subsoluri si a inundat strazile de cota joasa. Vederile respective dela fig. 93  arata in ce masura a resimtit populatia capitalei efectul acestei ploi torentiale. Durata ei nefiind mare, nu s’au inregistrat pagube.

In trecut s’au inregistrat ploi mai mari si de durata relativ importanta. La 24 mai 1910 a plouat timp de 2 ore incontinuu o cantitate de 125 litri pe sec/ha.

La 16 august 1934 deasemenea o ploaie a durat aproape o ora si a provocat o umflare a apelor destul de importanta pe traseul din aval al Dambovitei. Diagramele respective dela fig. 95 si 96 (vor fi publicate in partea a IV-a) reprezinta variatia nivelului in lungul raului Dambovita in punctele principale  (la poduri).

In situatia actuala deci, functionarea canalelor deversoare este impedicata din cauza regimului hidraulic cese formeaza pe Dambovita. Se va vedea mai la urma cari sunt cauzele cari contribute la agravarea acestei situatiuni cum si masurile ce vor trebui sa fie luate pentru a asigura buna functionare a retelei de canalizare.

Partea I  a articolului .

Partea a II-a a articolului .

Partea a IV-a a articolului.

Partea a V-a a articolului.

Organizarea CONSTRUCT EXPO este motivată prin aceea că România este una dintre cele mai atractive pieţe din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte sectorul construcţiilor edilitare, ceea ce atrage după sine o cerere tot mai mare de maşini, utilaje de construcţii, scule performante, materiale de constructii si instalatii de ultimă generaţie.

CONSTRUCT EXPO este o expozitie care se adreseaza tuturor firmelor care activeaza in domeniul constructiilor si publicului interesat de consultanta si achizitii de materiale si sisteme, instalatii si echipamente, utilaje si scule pentru constructii

TEMATICA targului cuprinde:

• Produse si sisteme pentru constructii
• Instalatii electrice, sanitare, incalzire, aer conditionat
• Amenajari exterioare edilitare
• Utilaje industriale si echipare de santier
• Proiectare, consultanta, design
• Antreprenoriat si executie

Sursa : http://www.constructexpo.ro/

C) ISTORIC

1. Folosinta in trecut a apelor Dambovitei.

Bucurestiul vechiu era udat la Vest de Dambovita iar la miazazi si la rasarit de garla Bucurescioara, azi disparuta. Bucurescioara isvora din o balta, ce se gasea pe locul actualei gradini a Icoanei si se varsa in Dambovita cam in dreptul strazii Bazca, unde s’au inceput primele lucrari de canalizare subterana.

In secolul al XVII-lea apa Dambovitei servea la baut dupa ce era batuta si limpezita cu piatra acra. Puturi erau atunci putine si populatia saraca avea numai apa Dambovitei pentru alimentare si trebuinte casnice.

Debitul raului era atunci foarte variabil. In secolul al XVIII-lea pe timpul unei mari secete, locuitorii Bucurestiului din susul apei au barat raul acaparand astfel apele ; locuitorii din josul apei au avut atunci mai mult de suferit din cauza lipsei de apa, caci albia a ramas seaca. In 1779 deasemeni alimentarea cu apa a suferit caci in acel an Dambovita a venit foarte tulbure, cu ape exceptional de murdare. Astazi Dambovita nu mai provoaca inundatii de alta data cand – dupa cum spune Ionescu – Gion in Istoria Bucurestiului – apele se revarsau asa de mari incat colina lui Radu Voda parea o insula in mijlocul unei mari intinse de apa, in care s’a inecat Vlad Voda pela 1532.

2. Canalizarea naturala superficiala catre Dambovita

Scurgerea apelor de ploaie si uzate se facea in vechime, direct in Dambovita. La inceput apele se scurgeau prin santuri deschise, pe rigolele ulitelor pana in depresiunile naturale, de unde apele erau indrumate spre vadul Dambovitei care avea un traseu foarte regulat si instabil. Mai tarziu s’au executat santuri mai adanci -  de aproape 80 cm. – si zidite in mijlocul strazilor. Strazile erau acoperite cu podina de lemn, iar sub podina apele se scurgeau din asa numitele lagunuri (batacuri) sau case de apa ; un fel de recipienti sau hasnale.

Aceasta canalizare superficiala nu putea fi multumitoare si suficienta : santurile se impotmoleau des si apele murdare stagnau, constituind adevarate focare de infectie.

Din cauza lipsei de panta si a lungimilor mari, santurile trebuiau sa fie adanci si largi ; ele cereau o intretinere costisitoare si corpul podarilor avea aceasta grije. Seful acestui corp – marele Cismigiu – avea grija raului Dambovita, iar gravurile vechi il reprezentau tinand raul in haturi adica infranand si regularizand, pe cat se putea atunci regimul hidraulic.

Prin infiintarea cismelelor publice pentru alimentare cu apa, cum si prin pavarea strazilor, s’a marit peste masura cantitatea de apa ce se scurgea sub strazi, asa incat se impuse repede construirea unei canalizari subterane.

3. Inceputurile de canalizari subterane in orasul Bucuresti

Executarea lucrarilor de canalizare subterana incepe in anul 1847 cand s’au construit primele doua canale de piatra scurgand apele in Dambovita. Unul scurgea si apele garlitei Bucurescioara si avea descarcarea in Dambovita cam in dreptul actualei strazi Bazaca langa piata de flori desfiintata de curand ; al doilea canal incepea din locul unde este astazi Bursa si se descarca in Dambovita cam in dreptul podului Rahova. In 1862 s’a continuat executandu-se si alte canali, pentru prima oara in beton.

Intre 1881 – 1886 Profesorul Inginer Burkli Ziegler dela Politehnica din Zurich proecteaza si executa lucrarile pentru rectificarea si sistematizarea Dambovitei si in legatura cu aceasta o retea de canalizare cu o desvoltare de 40 de km.

4. Sistematizarea si regularizare Dambovitei

Rectificarea cursului si regularizarea debitului Dambovitei s’a facut pentru portiunea cuprinsa intre Lunguletul si Tanganul.

Sistematizarea malurilor cu profil regulat s’a facut in interiorul orasului dela Podul CFR dela Grozavesti ( linia Giurgiului ) si pana la Vitan la iesirea din Bucuresti. Atat la Grozavesti cat si la Vitan s’a facut cate o cadere care avea rostul de a usura scurgerea apelor in aval, asa incat sa nu se poata produce impotmoliri.

Sistematizarea a constat din adancirea fundului in mediu cu 6 m, uniformizarea pantei, taerea coturilor si bratelor, executarea unui profil regulat de scurgere, trapezoidal. Pantele taluzelor au inclinarea 1:2 dela fund pana la banchete si 1:1 1/2 dela banchete in sus. Taluzele s’au pereat pe partea inferioara si s’au brazduit pe partea superioara. Largimea profilului incepe dela 5 m . la fund si ajunge la 11 m. la nivelul banchetelor. Banchetele au cate un metru latime, iar la inaltimea malului largimea canalului este in mediu 30 m.

Inaltimea de 1,50 m. dela fund, cota la care s’au pus banchetele, corespunde unui debit de 8mc/sec. Fundul canalului s’a captusit cu o podina din scanduri de stejar sustinute pe grinzi si piloti. S’a executat aceasta captusire cum si perearea taluzelor spre a se obtine o suprafata mai favorabila pentru scurgerea apelor.

Prin stavilarele din amonte, inainte de intrarea Dambovitei in oras, la Brezoaia si Ciurel, s’a regularizat la 8 mc/sec. debitul apelor ce sunt admise a trece prin Bucuresti.

Totusi debitul admis in oras variaza intre 1 mc/sec.  si 4 mc/sec. maximul fiind 8 mc/sec. Cauzele aceste variatiuni se vor expuna mai la urma.

Apele intrecand debitul, admis in oras si pe acel captat pentru alimentarea dela Arcuda, s’a derivat: o parte sunt indrumate in Ciorgarla prin cele doua stavilare de descarcare, iar alta parte s’a luat prin un cala alimentand Uzina Comunala dela Grozavesti.

Sistematizarea malurilor Dambovitei a trebuit ulterior sa fie extinsa in afara de oras, in sus de la Grozavesti. In 1900 caderea dela Grozavesti a fost desfiintata si albia raului a fost amenajata in amonte pana la Ciurel, unde s’a executat o noua cadere si unde este si priza canalului de aducerea apei la Uzina Comunala dela Grozavesti.

La executarea aceste amenajari in amonte de Grozavesti a contribuit inundatia dezastruoasa dela 27 Aprilie 1893 cand apele mari au rupt digurile din amonte dela Contesti si cand apele Dambovitei unite cu ale Ilfovatului au navalit in oras producand una din cele mai remarcabile revarsari. Cartierele Grozavesti si Caramidari au ramas sub apa. Debitul Dambovitei a fost atunci de aproape 125 mc/sec. ; nivelul atins atunci de ape se poate urmari in fig. 95.

Desi profilul transversal al Dambovitei este capabil de un debit prea suficient, in mediu cca. 220 mc/sec. totusi din cauza podurilor executate in urma, sectiunea de libera scurgere s’a gasit mult redusa.

S’au executat poduri in bolta cu timpanele pline, ce au redus pana aproape 50% sectiunea libera, dupa cum se vede in fig. 90. In felul acesta apele exceptionale ca cele venite la 1893 nu se pot scurge decat cu mare greutate si intarziere. Totusi, de cand s’a prelungit in amonte de Grozavesti,  sistematizarea Dambovitei, nu s’au mai produs revarsari pe traseul din oras al raului adancit, adica dela Ciurel la Vitan.

Partea I  a articolului .

Partea a III-a a articolului .

Partea a IV-a a articolului.

Partea a V-a a articolului.

A) INTRODUCERE SI CONSIDERATIUNI GENERALE.

1. Cursurile de apa si asezarile omenesti.

Este un fapt constatat ca majoritatea asezarilor omenesti, sate sau orase, s’au stabilit aproape intotdeauna in vecinatatea unui curs de apa. Aceasta caracteristica nu apartine numai vremurilor vechi cand erau mai putine posibilitatile de a suplini lipsa unui curs de apa.

Aceasta necesara apropiere intre aglomeratiuni si apa o urmeaza si asezarile mai noui.

In afara de posibilitatea unui transport pe calea apei si a alimentarii cu apa pentru baut, pentru care mai exista si alte posibilitati cunoscute si de cei vechi, necesitatea de a avea aproape un curs de apa a pornit si dela cerintele higienice care au devenit din ce in ce mai pretentioase cu scurgerea vremei si cu progresul civilizatiei.

2. Folosinta la canalizari.

Un curs de apa strabatand sau trecand in vecinatatea unei aglomeratiuni, constituie un canal colector care in primul rand canalizeaza apele fluviale sau rezultate din topirea zapezilor.

Datorita pantei catre vadul principal pe care o au in genere malurile unui curs de apa, apele se scurg prin gravitatiune, prin canalizare naturala superficiala si in felul acesta inundatiile si stagnarile de ape nu au un caracter prea pronuntat.

Dela aceasta folosinta pe care a impus-o conditiile speciale si relieful solului, s’a trecut repede la celalalt rost al unui curs de apa : la captarea si canalizarea apelor rezultand din utilizarile casnice.

Apele menajere si apele murdare nasc odata cu viata aglomeratiunilor, iar aglomeratiunile se stabilesc totdeauna acolo unde gasesc intrunite o suma de conditiuni favorabile pentru viata. Dela inceput omul a cautat sa ajute natura, sa imbunatateasca conditiunile de viata si chiar sa creeze noui conditiuni favorabile. Orasului Bucuresti, primii locuitori i-au ales o asezare favorabila, din simt practic, din instinct, in orice caz nu din intamplare.

3. Raul Dambovita si orasul Bucuresti.

Raul Dambovita a constituit si constituie pentru Bucuresti si imprejurimi canalul principal de scurgere al apelor de ploaie, iar intreaga retea de canalizare subterana executata in urma este in legatura cu acest colector principal al apelor. Exploatarea si functionarea retelei de canalizare a orasului este deci in legatura cu regimul de scurgere al apelor pe raul Dambovita, ambele influetandu-se reciproc.

Pornind dela aceasta dependenta, mi-am propus sa arat cari au fost principiile avute in vedere la executarea lucrarilor pe raul Dambovita si la canalizari, care este regimul hidraulic al Dambovitei si cum s’a modificat acest regim in urma lucrarilor si situatiilor noui creiate si cari ar fi sugestiile de facut pentru ameliorarea in viitor a scurgerii apelor pe cursul Dambovitei, in legatura cu functionarea retelei de canalizare a orasului Bucuresti.

B) CONDITIUNI NATURALE ALE REGIUNEI BUCURESTI.

1. Caracteristice geografice, hidrografice si meteorice.

Din punct de vedere hidrografic, partea din nord a orasului se deosibeste de partea din sud. La nord este raul Colentina cu caracter mai mult stabil, in sirul de lacuri cu apa aproape statatoare. La sud este Dambovita cu caracter pronuntat de nestabilitate. Din continua mutare ce o suferea cursul Dambovitei in trecut, au nascut gradistele cari formau colturile pitoresti ale orasului vechi. Tot din nestabilitatea raului Dambovita a ramas lacul Cismigiu, lacul Parcului Carol, Valea Plangerei, toate resturi ale bratelor intortochiate de pe vremuri ale Dambovitei, parasite cu vremea sau gonite prin nouile amenajari.

Si din punct de vedere al reliefului, partea de nord a Bucurestiului se deosebeste de partea de sud. Dupa cum se vede in harta figurei 83 pe partea dreapta a Dambovitei relieful solului este mai neregulat, constituind un obstacol pentru scurgerea naturala a apelor. Pe partea stanga, relieful este mai regulat si prezinta o panta uniforma cazand catre rau, situatiune care favorizeaza scurgerea apelor.

Lunca Dambovitei este formata din aluviuni favorizand desvoltarea vegetatiei; o parte din apele meteorice este deci absorbita de teren.

Dupa datele oficiale, Bucurestiul primeste o cantitate de ploaie de circa 560 mm. pe an in mediu, iar clima este mai mult continentala. Temperatura medie vara este de 17 grade iar iarna de 5 grade. Diferenta intre temperatura maxima si minima poate atinge uneori cifre impresionante ; s’au inregistrat chiar  si 70 grade.

2. Canalizarea naturala a apelor fluviale.

Apele de ploaie vin catre Dambovita prin canalizare naturala superficiala – direct in rau, sau indirect in afluentii sai. Cand spunem Dambovita se intelege tot bazinul tributar, cu afluentii sai, din care cel mai important este Colentina cu sirul de lacuri din Nordul Bucurestiului, catre care se indreapta o parte din apele ce cad in zona orasului.

Batranii s’au folosit la inceput numai de canalizarea naturala, canalizare ce a fost usurata prin pantele naturale catre vadul Dambovitei si vadul Colentinei.

Acest fapt explica motivul pentru care orasul vechi s’a desvoltat mai mult pe malul stang al Dambovitei decat pe malul drept, unde conditiunile de scurgere a apelor sunt mai grele.

3. Bazinul raului Dambovita pana la orasul Bucuresti.

Dambovita vine din regiunea muntoasa, deci are un anumit regim : cu diferente de debit foarte mari si bruste, provocand revarsari intinse ; deci un regim hidraulic variabil si foarte instabil – regim torential.

Curge in directiunea Est – Sud (a se vedea harta figurei 84) spre Brezoia la cca. 40 km., departare de Bucuresti unde s’a amenajat o descarcare de ape in Ciorogarla. La 20 km. distanta de Bucuresti la Joita – Arcuda, Dambovita este captata in filtrele pentru alimentarea cu apa potabila a Bucurestiului si are aci o a doua descarcare in Ciorogarla.

Dupa ce Dambovita primeste pe partea stanga rauletul Ilfovat, curge inainte pe langa satul Bacu spre Ciurel, unde intra in oras. La esirea din oras Dambovita primeste tot pe partea stanga, raul Colentina la Tanganul si apoi curge mai departe varsandu-se in Arges la Budesti – Plataresti.

Colentina incepe din judetul Dambovita si curge tot in directia Esti– Sud trecand pe la Ghimpati, Crevedia, Buftea si apoi trece prin Nordul Bucurestiului formand un sir de lacuri cu apa aproape statatoare.

Debitul obisnuit al raului Colentina este astazi cu mult mai mic ca al Dambovitei sitatiunea se va schimba in viitor dupa terminarea lucrarilor ce sunt in executie pe valea Colentinei.

Inainte de a fi regularizat, Dambovita era un raulet care in vreme obisnuita avea numai putina apa: uneori nici 2mc/sec si aceasta raspandita pe o albie prea intinsa. La ploi mari insa, Dambovita era un torent vijelios cu apa multa si repede cateodata ajungea la 30 mc. si exceptional a ajuns si la 125 mc/sec.

Partea a II-a a articolului .

Partea a III-a a articolului .

Partea a IV-a a articolului.

Partea a V-a a articolului.

Partea a VI-a a articolului.